Resursele umane din domeniul editurilor din România și cum au fost acestea afectate de SarsCov2

Progresul fiecărei instituții are în vedere organizația, rezolvând problemele de o urgență maximă până la cele care mai pot aștepta, „spre deosebire de eforturile localizate, particulare de promovare a schimbării” (Branea, 2021, p. 1). Progresul organizațional prezintă un tratament organizat și sistemic care urmărește îndemnul schimbării rezultat din mediile sociale, politice și economice, dar și pe cele derivate din comunicarea dintre diversele microgrupuri instituționale. Fiecare secol a dus la dezvoltarea unui tipar editorial personalizat care oglindește o anumită etapă a inteligenței românești. Editura poate fi văzută din două perspective: ca un „business” punându-se accent doar pe câștig, sau din perspectiva misiunii, iar „afacerea” dacă nu are misiune nu există, fiind un doar un comerț cu cartea în sine (Maier, Cluj-Napoca).

În ceea ce privește domeniul resurselor umane, potrivit unui studiu realizat în 2016 s-a  constatat că  că numărul oamenilor angajați din perioada 2013-2016 a fost unul variabil. Nu s-a putut stabili o tendință, în sensul că în anul 2014 au avut loc cele mai mici angajări, respectiv 95. Însă în anul 2015 a avut loc o creștere majoră în sensul că a fost unul dintre cei mai buni ani pentru edituri, după cum se poate observa și în graficele de mai jos; anul 2015 a a venit cu pierderi foarte puține la nivel de personal pentru sectorul editorial (Ceobanu et al, 2016, p. 35):

  Fig. 1                                                                

Fig. 2

În ceea ce privește formarea profesională la nivel de editură, aceasta nu a fost o temă de interes colectivă. Procentele celor care au oferit un buget și au realizat acest task deosebit de important pentru creșterea unei companii sunt destul de mici, mai ales dacă se iau în considerare ultimii cinci ani de activitate (Ceobanu et. al., 2016, p. 35). Astfel, în perioada 2011-2016, 20% dintre edituri au afirmat că au participat la cursuri de formare profesională, 20% dintre edituri au menționat că au oferit cursuri de perfecționare și 16% dintre edituri au afirmat că au oferit cursuri de specializare. Analizând tabelul de mai jos s-a concluzionat că formarea profesională și învestiția în învățarea continuă a angajaților nu a fost de interes colectiv, sau mai specific nu a fost de interes pentru managerii participanți în cadrul studiului privind piața de carte din România. De asemenea, editurile care au fost interesate de dezvoltarea resursei umane organizaționale a stabilit un procent mic în perioada 2011-2016.

Ministerul Culturii aproximează în România există în jur de 4.500 de edituri, dar sunt active numai 9%. Așadar, numărul adevărat este de 400 de edituri. O editură este aceea care își publică minim 10 titluri pe an. Ministerul Culturii nu se ocupă cu clasificarea și/sau numărarea editurilor românești, așadar nu există un clasament oficial (Maier, Cluj-Napoca).

Ca schimbarea să poată fi realizată într-un mod eficient este nevoie de îndeplinirea unor condiții și anume:

  1. Constrângere pentru îndeplinirea schimbării – fără această situație apărută la nivel intern/extern nu va putea avea loc o schimbare adevărată;
  2. O imagine clară – dacă concepția referitoare la etapa dezirabilă nu este comunicată angajaților care va beneficia de schimbare, aceasta va fi destul de greu de realizat;
  3. Disponibilitatea de partamentului de resurse umane și a altor birouri dornice de a se alătura schimbării – acest pas este absolut necesară, nevoia unor specialiști care să aibă o contribuție relevantă fiind obligatorie procesului de schimbare (Branea, 2021, p. 2).

Deși editurile românești au crescut încet în ultimii ani, dar s-au dezvoltat mult, în 2020 toate editurile din toată lumea au fost afectate de pandemia de coronavirus și din punct de vedere statistic acestea au fost afectate astfel:

  • Vânzările din librării au fost grav afectate timp de câteva luni; Pentru țările care au intrat în lock-down, librăriile naționale au fost puse în situația de a se închide preț de mai multe săptămâni;
  • Vânzările de carte au ieșit pe minus cu cca 80%-90% în Portugalia, Spania, Italia sau Slovenia. De asemenea, au crescut vânzările din online, dar nu s-a reușit acoperirea pierderilor, pentru că veniturile erau prea mici;
  • Împrumuturile electronice au crescut cu până la 5 ori mai mult decât în anul precedent (de exemplu, bibliotecile din Paris au avut 1.000 de descărcări/zi la sfărșitul lunii martie comparativ cu luna martie a anului 2019 când s-au înregistrat 200 de descărcări);
  • 33% din populație a menționat că au citit mai multe cărți sau ebook-uri pe perioada pandemiei;
  • Au fost înregistrate creșteri destul de mari la nivelul accesărilor online pentru materialele educaționale procurate de editori în timpul pandemiei (de exemplu, în Italia au fost descărcate 4,4 milioane de materiale digitale și educaționale de pe diverse platforme editoriale timp de o lună și jumătate de la închiderea școlilor) (Federația Editurilor Europeni, 2020, pp. 3-11)

Bibliografie:

Branea, S., (2021), Suport de curs – Schimbarea organizațională, București, România;

Ceobanu, I., Dinu, C., G., Critea, T.,(2016), Studiu privind piața de carte din România, București, accesat în data de 14.05.2021;

Maier (căs. Man), E., Piața editorială din România, Nr. 18, Biblioteca Centrală Universitară, Cluj-Napoca, accesat în data de 14.05.2021;

Federația Editorilor Europeni, (2020), Consecințele pandemiei de COVID-19. Criză pe piața de carte (trad. franceză), București, România accesat în data de 02.06.2021.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Post