Industria editurilor în continua schimbare. Cum trebuie gestionate schimbările?

Industria editorială s-a confruntat de la an la an cu diferite schimbări, mai mari sau mai mici, însă cea mai importantă și vizibilă este digitalizarea. Numeroase departamente de editare sunt restructurate, de vreme ce companiile suferă această schimbare. În 2016, Pearson Education, cândva cel mai mare serviciu de publicare din lume, a anunțat că își va reduce forța de muncă cu 10% până la sfârșitul anului 2017.

O serie de oameni din interiorul industriei au decis să vorbească despre această schimbare, cum s-au adaptat și care sunt beneficiile. Marcus Leaver, CEO The Quarto Group a subliniat că angajații companiei de publicare trebuie să știe punctual care este planul de acțiune pentru ca schimbarea să fie una eficientă el considerând schimbările în general, dezordonate lucru care trebuie pus în ordine și comunicat cât mai clar, pentru ca ele să fie înțelese.

Gareth Lowe, președintele filialei naționale de editare și mass-media Unite a spus că modificarea trebuie gestionată în urma unor negocieri aprofundate, iar dacă aceste negocieri din diverse motive nu au loc, angajatorii ar trebui să se consulte cu privire la schimbare înainte de a trece prin ea. Deciziile trebuie comunicate în mod clar și în timp util, altfel toate planurile care ar putea fi implementate vor rămâne doar simple planuri. Tot el consideră că atât angajatorii cât și angajații au puterea de a instiga schimbarea care va determina rezultatul.

La fel ca în cazul oricărei organizații, în ceea ce privește editurile există două tipuri de schimbări – cele care sunt impuse asupra noastră, fără a ne lăsa de ales și cele pe care le facem la alegere, în mod intenționat. Ambele pot fi benefice, dar trebuie să ne asigurăm că știm care sunt cu adevărat necesare.

Ca o concluzie la cele enumerate mai sus. Ca în orice organizație care trebuie să se adapteze la schimbări și în acest caz la bază stă buna comunicare a organizației, a angajatorilor cu angajații, a tuturor care îi dau viață și o pun pe picioare. Dacă comunicarea nu ar fi una eficientă, schimbarea ar aduce doar dezastru și organizația s-ar prăbușii în cel mai sigur caz.

United We Publish III: Consimțământ sau constrângere – modelează-ți soarta într-o epocă a schimbării

Vineri, 4 iunie, 20:22 | Fundația St. Bride’s, Londra

https://pixabay.com/ro/photos/c%C4%83r%C5%A3i-studen%C5%A3i-bibliotec%C4%83-1281581/

În industria editurilor totul este „pe cale să se schimbe” sau ar fi necesar

            În clipa în care industria se schimbă, structurile, procesele și bugetele editurii trebuie să se schimbe și ele. În cazul editurilor, situația nu este chiar atât de ușoară. Mike Shatzkin, fondator și CEO șa The Idea Logical Company cu o carieră de peste 50 de ani în industria editurilor, ca expert în lanțul de aprovizionare, lider în schimbarea digitală, consultant strategic și  autor al a aproape o duzină de cărți, în vreme ce participa la Digital Book World a constatat că structura editurilor și a procesului de publicare, așa cum s-a dezolvtat în ultimul secol, fac ca unele dintre provocările și oportunitățile publicării în era digitală emergentă să fie foarte greu de abordat pentru editorii care operează la orice nivel de scară.

            Un exemplu ar putea fi extras din prezentarea incredibil de perspicace din Data Guy a autorului. Data Guy este pseudonimul unui autor-analist care „zgârie” site-urile comercianților cu amănuntul de cărți începând cu Amazon și descompune apoi vânzările de cărți electronice (și acum cărți tipărite) căutând constant informații. Una dintre cele mai convingătoare idei Data Guy prezentate este importanța prețurilor „introductive” pentru autorii debutanți. Datele sugerează că șansele ca un autor de debut să creeze o creștere este influențată dramatic de prețurile foarte scăzute pentru cărțile electronice.

            Această situație devine o provocare pentru editorii convenționali care au un contract cu o singură carte. E dificil să câștigi bani în situația în care prețurile cărților electronice sunt extrem de scăzute. În plus, pentru ca colaborările cu autorii debutanți să nu fie influențate de o notă dramatică ar putea fi nevoie ca ediția tipărită să fie ca o broșură comercială, nu un hardcover. Ar fi de bun augur ca editorii să semneze cu toți autorii debutanți în contracte pentru a doua (sau mai multe) cărți, astfel încât debutul ar putea fi văzut ca un lider de pierderi, cu posibilitatea ulterioară de a încasa.

            Pot spune că în cazul editurii BookZone pe care am ales s-o prezint, editorii semnează în special cu autori debutanți, însă nu doar o dată, ci urmează strategia prezentată în paragraful anterior.

https://pixabay.com/ro/photos/cartea-retur-citeste-carti-h%C3%A2rtie-3610618/

            Un alt mod de publicare, exclude structural utlizarea tehnicilor moderne. Este vorba despre Jellybook-urile lui Andrew Rhomberg care permit editorilor să urmărească citirea cărților electronice de către cei care o fac pentru a trahe câteva concluzii la urmă.  Datele Jellybook sunt folosite de unii editori, în special de către cei din Germania, pentru a ajusta cheltuielole de marketing. Editorii pot reduce ceea ce a fost planificat să fie cheltuit pe o carte pe care nimeni nu o termină de citit sau pot crește bugetul pentru una care primește un nivel surpinzător de tracțiune. În mod clar nu există timp și nici apetit pentru a aborda faptul că există persoane care abandonează lectura unei cărți definitiv la jumătatea capitolului 5.

            Faptul că există un intrument care permite editorilor să înțeleagă modul în care citittorii reacționează la o carte este extrem de benefic. O altă situație semnalată de Mike subliniază faptul că sunt necesare modificări de structură la edituri. Editurile în schimbare au menționat adesea necesitatea de a crea mărci de orientare către consumatori pentru a lucra pentru ei.

Editorii trebuie să facă față acestui lucru. Brandurile de editare – nume de case și amprente – și-au cultivat întotdeauna reputația B2B. Este vorba despre impresionarea cumpărătorilor de librării, dezvoltatorilor de colecții de biblioteci, recenzori și autori. Nu sunt despre vânzarea către public. Cu toate acestea, amprentele care nu sunt axate pe audiență sunt încă în curs de creare, iar majoritatea caselor mari au cărți pentru același public sau similare, găzduite diferit. Cu siguranță nu va fi întotdeauna posibil să creezi noi mărci care să fie și noi afaceri, dar toate casele trebuie să își regândească amprenta și structurile de prezentare, precum și să își adapteze deciziile de achiziție pentru a se potrivi unei strategii axate pe audiență.

O altă schimbare importantă  ține de cercetarea subiectelor sau a autorilor pe care vor să-i atragă de partea editurii. Ceea ce a fost mult mai greu de trecut, chiar dacă ar trebui să devină o practică standard, este convingerea editurilor să facă cercetări asupra unui subiect sau autor pe care doresc să îl dobândească. Au existat totuși câteva cazuri în care editorii se pregăteau pentru un posibil război de licitație, dar  au fost convinși să facă această investiție.

Totuși de ce nu doresc ei să facă astfel de investiții? Pur și simplu nu există buget pentru ca editorii să cerceteze o carte care nu este încă sub contract. Dar ar trebui să existe un buget de cercetare pentru editori. Cândva, în viitor, ne vom uita înapoi la un moment în care editorii nu aveau buget pentru a face cercetări despre achiziții mari și probabil că vom ne întreba la ce era situația astfel. Răspunsul va fi că casele mari nu se potriveau încă structurilor, proceselor și fluxurilor de lucru cu noile realități digitale.

Ar fi frumos să considerăm că marile case își regândesc într-adevăr structurile de amprentă și fluxurile de lucru achiziție-dezvoltare-publicare de la capăt la cap, dar în afara publicului. Industria se transformă. Fiecare casă trebuie să se examineze singură pentru a se schimba și ea.

O problemă majoră care stă în fața acestor schimbări este faptul că autorii aleg să vândă titluri individuale, nu cariere, astfel că mulți autori au cărți publicate la diferite dituri, iar ele în cazul acesta rămân reticente în a ivesti în vânzarea cărților altor edituri. Aceasta creează o adevărată barieră în calea gândirii, dar și în investiții în brandul autorilor.

Mai există încă o problemă. Chiar și departamentele de marketing ale editurilor sunt provocate să țină pasul cu toate oportunitățile oferite de digitalizare și să se gândească la ele luând în considerare titluri sau autori. Dar „interfața” normală a editurii cu autorii și agenții este prin intermediul editorilor, nu al marketingului. Și editorii nu sunt adesea la fel de familiarizați cu aceste probleme digitale precum colegii lor de marketing.

Unele lucruri trebuie să se schimbe. Probabil că majoritatea caselor trebuie să înceapă școlarizarea editorilor în marketing digital, cel puțin astfel încât să știe în mod uniform mai multe despre ce ar trebui să facă autorii pentru a se ajuta singuri decât autorul sau agentul tipic. Acest tip de instruire ar trebui să se extindă și la autori. Dar acest lucru necesită ca specialiștii în marketing să fie direct în legătură cu autorii și agenții, ceea ce complică cel puțin „controlul” pe care editorii îl au asupra acestor relații.

Sursa: https://www.idealog.com/blog/industry-changing-publishing-house-structures-processes-budgets-need-change/?fbclid=IwAR0hVkYUzhn4VbQpn-mHPMcV5sXYRtpn1ofpvfuVpTSV9CkfPYRGx21Pvu4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Post